Din 2009 Moldova va deveni un fortpost al Rusiei in Balcani

Pentru a intelege politica Federatiei Ruse in Republica Moldova este nevoie in primul rand de a identifica interesele diverselor grupuri financiare din aceasta zona.

Unul din principalii actori politici in RM este compania RAO EĂS, condusa de „parintele prihvatizarii” rusesti Anatolii Ciubais. In prezent, compania se afla in proces de „reorganizare”, incepand cu 1 iulie 2008 ea va inceta sa mai existe. In locul acesteea urmeaza sa apara doua companii: una orientata spre export, alta spre consumatorul intern.

Acest lucru insemna ca noua companie, care va fi responsabila pentru exporturi, isi va intensifica eforturile spre cucerirea noilor piete din Europa. In acest context, Republica Moldova reprezinta una din cele mai importante noduri din Europa pentru gigantul rus. Pe malul stang al Nistrului, la Cuciurgan, exista o statie de producere a energiei electrice cu una din cele mai mari capacitati din Europa, iar retelele electrice din RM ar permite RAO EĂS sa cucereasca piata din Balcani.

Achizitionarea statiei de la Cuciurgan, ar permite exportul de circa 5 miliarde de kW/h de energie in Romania si Bulgaria. În 2003 două companii ruseşti s-au declarat disponibile să achiziţioneze aceasta staţia electrică: GAZPROM şi RAO EĂS.

In cele din urma, proprietarul absolut devine RAO EĂS, dar nu pentru mult timp. În noiembrie 2007, 49% din acţiuni sunt achiziţionate de o companie misterioasă apropiată companiei GAZPROM, fapt care va avantaja actuala guvernare de la Chisinau, deoarece in acest fel vor avea posibilitatea sa achizitioneze energia electrica la preturi mai mici. In plus a jucat aici un rol important si lobby companiei spaniole Union Fenosa, care era vadit nemultumita de santajul permanent si deconectarile din partea RAO EĂS, care visa sa inlature spaniolii de pe piata Moldovei (cu titlu informativ: Este bine cunoscut faptul ca „Union Fenosa” sponsoriza Partidul Popular Crestin Democrat, insa după depăşirea acestei crizei  colaborare s-a incheiat).

La prima vedere avem de a face cu niste operatii financiare destul banale, totusi putini cunosc subtilitatile politice implicate in aceste combinatii.

PPCD – un instrument al serviciilor secrete

Cred ca multa lume tine minte scandaloasele materiale din ziarul FLUX, al carui proprietar este actualul vice-presedinte al parlamentului Iurie Rosca. Desigur foarte multa lume era mirata: de unde o simpla publicatie, intretinuta din banii contribuabililor romani, avea informatie cu caracter secret? Se stie ca presa la noi nu este o afacere, iar toate informatiile care se strecoara in mass-media sunt comenzi politice.

Deja s-a vehiculat de mai multe ori existenta unei legaturi dintre ziarul care apartine liderului PPCD si serviciile de informatie din Moldova si Romania.

Daca e sa raspundem la intrebarea: “cu cine totusi a colaborat PPCD?”- raspunsul o sa fie destul de simplu, dar in acelasi timp destul de complicat. A colaborat cu totii: Tiraspolul, Moscova, Bucuresti, Washington, nu mai vorbim de relatiile misteriose cu anumite grupuri de interese din Germania, care ar putea explica cum si-a tras PPCD o tipografie.

Fata ascunsa a actului de la 4 aprilie

Chestiunea 4 aprilie este atat de intortocheata, incat doar cei implicati direct in acest eveniment cunosc adevarul.

Pentru a descoperi unele mistere, trebuie sa stim exact cine si ce rol a avut in acest scenariu politic.

Sa incepem cu Pamela Hyde-Smith, fosta ambasadoare a SUA in RM, carei-a promis lui Voronin anumite lucruri, in cazul in care acesta va trimite trupe in Irak. Au fost niste chestii cam ciudate, dar care au adus ca recompensa – bani in conturile lui Vladimir Voronin si promisiunea, ca in caz de obtinere a petrolului irakian, se va da RM, o sonda de petrol, mai bine zis unor oameni de afaceri aflati in strinsa legatura cu presedentia, (pentru Oleg Voronin). Inlocuirea Pamelei Hyde-Smith, ca ambasadoare, nu a dus la nici o modificare promisiunilor facute lui Voronin, deoarece decizia sa fie inlocuita se luase anterior. Interesant este faptul ca Iurie Rosca, nu o agrea pe Pamela Hyde-Smith. Noua ambasadoare, Heather Hodges (irlandezo-americana), nascuta in Cleveland, provenea dintr-un mediu in care traiesc si niste romani influenti locali, si a depus eforturi sa nu “calce pe coada” diaspora. Dar promisiunile fostei ambasadoare nu se puteau “renegocia”.

Este bine cunoscut rolul deosebit a ambasadoarei Hodges in blocarea scenariului pus la cale prin Memorandumul Kozak, insa i-a facut totusi niste promisiuni lui Voronin care nu se cunosc. Doamna Hodges, se pare ca a activat ca agent al CIA pe vremea aflarii sale, in calitate de diplomat in America Latina. Sectorul dominant din CIA este irlandezo-american, cel putin din perioada cand seful CIA-ului era Bill Casey.

Se vor impaca Diacov si Serebrean in problema NATO?

As vrea sa raspund la intrebarea cuiva legata de “unele probleme in relatia PSL-PD, care ar putea aparea pe fundalul unor viziuni diferite asupra aderarii Republicii Moldova la NATO”. 

Domnule, oare sunteti atat de naivi sa credeti ca o structura creata prin proiectele unei fundatii care este vadit anti-NATO (desigur ca vorbesc de Soros) ar putea avea o politica pro-americana?

Da, desigur PSL a avut un mesaj in mare parte “pro-NATO”, nu este pentru prima data cand declaratiile unui partid nu coincid cu adevaratele sale scopuri. Consider ca Diacov si Serebrean se vor intelege de minune, pentru ca de fapt s-au aflat intotdeauna in aceeasi barca.

Reteaua Soros din Romania sustine moldovenismul

Weber, ideologul de serviciu

Pe langa faptul ca este presedinte al Fundatiei anti-americane si anti-romanesti SOROS, Renate Weber, proaspat numita cap de lista pentru Parlamentul European, din partea PNL, este si sustinatoarea implementarii “limbii moldovenesti”, ca ideoloaga a acestui concept. Mai mult: Renate Weber militeaza si pentru considerarea basarabenilor drept “moldoveni”, conform planurilor staliniste de deznationalizare fortata a romanilor de peste Prut. Si nu de ieri de azi. Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan sunt autorii unui studiu despre legalitatea “moldovenismului” realizat in 1994 si publicat si in revista de propaganda a GDS, “22”. Intitulat “Relatiile Romaniei cu Republica Moldova”, studiul a fost republicat imediat de presa guvernamentala de la Chisinau, “Nezavisimaia Moldova” – “Moldova Suverana” si “Comunistul”, organul Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Studiul otravit critica acerb incercarile timide ale statului roman de intreprindere a unei reunificari firesti a Basarabiei cu Patriei-Mama militand pentru “independenta si suveranitatea” Republicii Moldova. Mizeria promovarii conceptelor staliniste de catre autori “romani” a constituit de-a lungul anilor deliciul masinii de ingradire a drepturilor romanilor de peste Prut. Astazi, cand Uniunea Europeana a fost pacalita – si cu sprijinul unui ministru de mucava, din tagma lui Andrei Plesu, istoricul manechin Adrian Cioroianu – sa accepte “limba moldoveneasca”, credem ca este util de observat de unde a venit si cine a contribuit la implementarea acestui concept stalinist, via Romania: niste membri ai GDS si Soros au propus in 1994, niste membri ai GDS si beneficiari ai Soros, au aprobat, dupa 13 ani. Asa se fac planurile la Moscova: pe 10-15 ani. Aviz institutiilor statului roman. Daca mai exista.

Reteua Soros din Moldova sub controlul lui Mark Tkaciuk

Este destul de interesanta evolutia Fundatiei Soros in republica Moldova si impletirea ei cu serviciile de securitate. Primul director al Fundatiei pentru Moldova devine Nicolae Chirtoaca, despre activitatea caruia in calitate de colonel al contraspionajului sovietic este binecunoscuta de publicul larg din Republica Moldova.

Serviciul de Informatii si Securitate nu este o institutie omogena, aici exista ca in orice institutie, diverse grupuri de interese. Toate insa, au conexiuni directe cu Moscova. Una din persoanele cheie ai SIS-ului continua a fi Nicolae Chirtoaca, fost colonel KGB, si Mark Tkaciuc, care nu este angajat si nici agent al SIS, in schimb este agent docil al FSB.

Multimiliardarul Soros creaza intr-un timp destul de scurt o intreaga retea de ong-uri si institutii media (Centrul Independent de Jurnalism, Institutul de Politici Publice, Centrul Contact, Jurnal de Chisinau (initial proiect al CIJ), Colegiul Invizibil etc.) controlate direct de catre agentii serviciului de informatii si securitate. Lupta dintre gruparile din cadrul SIS se va concentra anume asupra controlului al acestei retele finantate de miliardarul american George Soros.

Colegiul Invizibil (initial proiectul “Falanga”), infiintat si patronat personal de catre Nicolae Chirtoaca devine un centru important pentru recrutarea, formarea si ideologizarea viitorilor agenti, cadre selective pentru organizatii non-guvernamentale, instutii de stat (de ex: ministerul de externe), organe de presa. In prezent directorul Colegiului Invizibil este Viorel Cibotaru, care in 1989 a beneficiat de un instructaj intens din partea KGB, la “Scoala Superioara de Cultura a Sindicatelor” , in prezent angajat in calitate de expert la Institutul de Politici Publice. In pofida faptului ca nu detine calitati intelectuale exceptionale este numit de catre Tkaciuc la functia de director al Colegiului Invizibil, intitutie care si-a pierdut stralucirea de alta data.